Partea vatamata
Ma trezesc in cateva dimineti cu un biletel la stergator: “Va rog sa parcati masina pe trotuarul de langa blocul dumneavoastra.” Eu parchez de obicei pe unde gasesc pentru ca nu sunt locuri luate cu numar de la primarie. O data am pandit si l-am vazut pe cel care punea biletelele. I-am vazut si masina. Si i-am pus si eu biletel: “Locurile de parcare nu sunt inchiriate. Parchez unde gasesc”.
Apoi mi-a scris si el. Apoi i-am scris si eu. Apoi am gasit bilet in usa apartamentului. Am aflat unde sta si i-am pus si eu bilet in usa. Cea mai tare faza e m-am trezit cu un mesaj pe e-mail de la el. Cu asta m-a spart. Am aflat de la administratorul lui cum il cheama. Si i-am raspuns pe mail “Domnule Sileanu…”.
Ce fata o fi facut! Pana la urma m-a invitat la o bere si am inceput sa punem amandoi biletele pe la masinile de langa blocuri. Adica sa fie ordine, clar?
Vatamatorul
Eu locuiesc in blocul meu de 30 de ani. Macar atat am si eu dreptul: sa parchez masina langa blocul meu. I-am pus unui tinerel din blocul de vis-à-vis niste biletele la parbriz ca sa nu mai parcheze pe locurile noastre. Credeam ca va intelege. Dar a fost mai greu. Stupefiat, am gasit si eu biletele de la el. Adica m-a pandit. O data m-am uitat pe niste carti de vizita pe care le uitase pe bancheta masinii. Si i-am vazut adresa de e-mail. I-am scris civilizat pe mail si m-am trezit ca stie cum ma cheama. Atunci m-am speriat. Am zis ca mai bine vorbesc cu el. Cine stie pe unde lucreaza… Am baut o bere la mine si a ramas ca le aratam noi celor care parcheaza dezordonat pe langa blocurile noastre. Acu’ m-apuc sa scriu biletelele.
