Traficul din marile oraşe este foarte aglomerat, şi nu doar la orele de vârf. Studiile realizate în ultimii ani, de companiile de statistică arată că Bucureştiul este cea mai aglomerată şi mai poluată metropolă a Europei.
Un studiu realizat TomTom, un producător cu reputație pe segmentul de echipamente GPS, și publicat de economica.net a scos la iveală că, în capitală, un traseu care se efectuează în mod normal în 20 de minute, la orele de vârf este parcurs în 61 de minute. Trebuie să recunoaştem că nici în celelalte oraşe mari lucrurile nu stau mai bine. Chiar dacă pandemia şi restricțiile impuse de autorităţi au mai micșorat numărul de participanţi la trafic în marile orașe, şofatul încă nu se desfășoară civilizat.
Nici pe drumurile naționale, județene sau comunale statisticile nu sunt încurajatoare, nici pentru șoferi, nici pentru pietoni. Nu din pricina aglomeraţiei, ci din cauza neatenţie şi a nerespectării regulilor de circulație. Numărul de accidente grave, a scăzut semnificativ doar în perioada stării de urgență. Odată cu relaxarea măsurilor de restricție numărul acestora crescând progresiv cu numărul de participanţi la trafic. Încă se înregistrează numeroase accidente mortale și sunt raportate şicanări între şoferi agresivi. Rezultatele negative ale comportamentului necorespunzător îl resimțim din plin toţi, fie că suntem participanţi la trafic sau pietoni.
Claxonatul agresiv – nerăbdare sau lipsă de respect? Este doar capitala afectată de claxoane agresive sau şi celelalte orașe? Au devenit oare semnalizările acustice asurzitoare reflex, normalitate în comportamentul şoferilor în 2020?
Trebuie să recunoaştem că ni se întâmplă frecvent să tresărim la auzul sunetelor ascuțite ale claxoanelor, care au devenit nelipsite, chiar şi în zilele de duminică. Suntem hăituiţi de zgomote stridente, puternice şi de motoarele turate, şi nu doar când suntem antrenaţi în trafic. Zgomotele abuzive au devenit obișnuite în parcare, în parc, în faţa școlii, în apropierea bisericii şi a spitalului. Claxoanele sunt utilizate insistent, am putea spune, în intersecţiile blocate, ce e drept din pricina nerespectării regulilor de circulaţie şi a șoferilor prea grăbiţi să mai stea încă odată la stop să aştepte culoarea verde! Acum ne punem întrebarea, care sunt motivele care îi determină pe şoferi să folosească claxonul atât de intens?
Să fie oare îndreptăţiţi să utilizeze claxonul atât de frecvent? Avem pe şosele atâţia participanţi cu capul în nori, care au nevoie să li se reamintească unde se află? Sau mulţi şoferi simt nevoia să se manifeste şi să arate claxonând că sunt în trafic, că participă şi sunt activi?
Nerăbdarea ar fi un alt motiv pentru care este atât de apăsat acest buton. Totuşi această stare de neliniște poate avea, şi ea, cauze plauzibile. Lipsa locurilor de parcare, generată de incapacitatea autorităților de a asigura condiții normale de păstrare pe termen scurt sau mai lung a autoturismelor, poate fi unul dintre motive. Timpul lung petrecut în trafic poate fi un alt motiv care îi aduce pe mulţi dintre şoferi la limita maximă de tolerabilitate. Însă indiferent care este cauza rezultatul este acelaşi, zgomot, disconfort, agresivitate care scad starea de bine şi calitatea vieţii. Cred că nu se mai gândesc, ce am spus şi mai sus a devenit reflex.
Mulţi participanţi sunt presaţi de timp! Ştim, modul de viaţă este unul alert, trebuie să ajungem la serviciu, la părinți sau prieteni. Ducem copii sau îi luăm copii, îi trimitem la lecțiile de pian, engleza, balet, tenis, fotbal sau orice alte activităţi pe care aceştia le au. Trebuie să recunoaştem că situația stresantă este generată tot de noi! Da, ne dorim ca cei mici să frecventeze o şcoală bună, departe de casă, să ia parte la activităţi multe, la kilometrii distanță, să locuim în ”zonele rezidenţiale” departe de oraş, să avem parte de servicii medical la clinica ”X” departe de casă, sau să luăm masa la restaurantul ”Y” din cea zona opusă a oraşului. Totuşi nu realizăm că aceste preferinţe vin la pachet cu un mod de viaţă alert. Suntem, mai degrabă, preocupaţi să marcăm o bifă pe o listă inventată de societatea modernă, decât să trăim şi să ne bucurăm de viaţă, de năzbâtiile celor mici sau de nebuniile celor mai mari. Iar acest fapt ne-a condus într-un cerc vicios: mereu pe drum, mereu în întârziere, permanent cu mâna pe claxon. Și frustrați, îi atenţionăm pe ceilalţi că suntem grăbiţi, că avem treburi importante de rezolvat şi că trebuie să ajungem undeva!
Mai folosim claxonul doar aşa că îl avem şi că putem să apăsăm pe buton, că ne dorim să arătăm cine suntem! Îl folosim pur şi simplu din obişnuinţă… Nu contează că putem aştepta câteva secunde să traverseze strada şi doamna în baston, adolescentul cu rucsacul mare care îi încovoaie spatele, ori mămicuţa cu piciul atârnat de gât, suntem mai buni decât ei. Aşa ne-au învăţat, să fim primii oricând, oricum, oriunde!
Şofatul preventiv – politețe, normalitate său ţel greu de atins?
Trebuie să recunoaştem că suntem plăcut impresionaţi ori de câte ori unul dintre participanţii din trafic ne dă voie să ieșim din locul de parcare, chiar dacă asta înseamnă că el se opreşte, şi pierde câteva secunde prețioase, ori ne simțim în siguranță când nu suntem ”urmăriți” de maşina din spate care circulă păstrând distanța regulamentară. La fel de bine, ne simţim când ne pregătim să traversăm stadă, şi când observăm că șoferul îşi opreşte maşina uşor înainte cu trei – patru metri de trecere, dându-ne timp să păşim în siguranţă, fără presiune, fără riscul de a ne împiedica şi de a ne accidenta pe şosea.
Este drept, evenimentele de acest tip sunt rare, atât de puţine că le putem număra pe degete! Poate de aceea ni se întâmplă să fim surprinși plăcut oridecâteori le trăim. Mai trist, este faptul că cei mai mulți dintre noi descoperim aceasta normalitate departe, în intersecţiile din Oxford, în inima Vienei sau pe străzile aglomerate din Singapore.
Mai există camaraderie în trafic? Mai avem oameni galanţi care respectă reguli, dau prioritate sau sunt atenţi la nevoile celorlalți participanţi?
În contextul în care şofatul a devenit o activitate extremă, o provocare care produce adrenalină, care ne încarcă cu nervi şi un limbaj colorat, ne putem întreba unde a dispărut camaraderia dintre șoferi? Cu siguranţă toţi ne amintim de momentele în care părinţii noştrii opreau pe marginea drumului să îl ajute pe șoferul a cărei Dacii făcuse pană, ori să împrumute un litru de benzină, ca celălalt să poată ajunge la prima pompă. Nu mai vorbim de faptul că oamenii dădeau prioritate, nu forța stopurile şi conduceau relaxaţi. Au dispărut aceste calități oare, sau suntem prea preocupaţi să privim în jur şi să le mai observăm? Suntem atât de ocupați de necesitățile individuale încât am uitat de bun-simţ şi de respect, sau dăm mai puțină importanță lucrurilor mărunte, care ne uşurează viaţa? A devenit mai importantă găsirea locului de parcare decât siguranța celorlalți? Este mai important să turăm motoarele maşinilor şi să afişăm caii de sub capotă, decât să ajungem vii la destinație? Suntem noi ca indivizi superiori celor cu care ne intersectăm? Acestea sunt câteva dintre aspectele pe care ar trebuie totuşi să le analizăm fiecare dintre noi, înainte de a urca la volan.
A dispărut spiritul de camaraderie dintre şoferi sau suntem noi mai puțin civilizaţi? Punem accent exclusiv pe propria persoană? Nu ne mai gândim la cei din jur?
Grabă către nicăieri…
Trebuie să recunoaştem suntem dinamici şi ne grăbim. Unde ajungem nu contează…Important este să mergem puţin mai repede, să îl depăşim pe cel care ne stă în faţă, să fim mai-nainte să ajungem primii. Am atins, din nefericire, stadiul în care nu mai este importantă siguranţă, ci doar scopul. Să fim cinstiţi, această ”grabă” este oarecum alimentată de maşinile cu motoare puternice, preferate de români şi de falsă siguranţă furnizată de acestea. E doar impresia că vom ajunge mai repede. Dacă blocam intersecţia de fapt ajungem mai târziu, iar dacă ajungem mai repede va fi cu 5 minute.
Puţini, dintre cei care merg cu maşina în vacanţă, mai stau să se bucure de peisajele mirifice, de pădurile verzi şi de câmpiile acoperite cu maci roşii. Din dorinţa de a ajunge mai rapid, puţini mai avem îndrăzneala să lăsăm geamul jos și să ascultăm susurul apei sau să simţim mirosul proaspăt al pământului umed şi al muchilor care cresc la baza copacilor. Puțini ne mai oprim să admirăm căpițele cu fâneţe urcate cu trudă de vreun bătrân gospodar.
În condiţiile în care scopul suprem este de a ajunge mai repede în locul cu pricina, şi de a depăşi toată coloana de maşini aflată în faţă, șoferii nu mai respectă regulile elementare de circulaţie, şi uită cu desăvârşire de bun-simţ, camaraderie şi politeţe în trafic.
Poate a venit vremea să ne oprim pentru câteva momente, să aruncăm o privire în jurul nostru, să medităm asupra lucrurilor pe care le putem face pentru a creşte siguranţa rutieră. Ar trebui să încercăm să transformăm fiecare cursă cu mașina într-o călătorie plăcută, care ne poartă, mai repede sau mai încet, unde vrem să ajungem. Trebuie să recunoaştem că situaţia pandemică actuală, este momentul propice pentru meditaţie! Să ne reevaluăm prioritățile şi modul de viaţă, să redefinim valorile. Ce este respectul faţă de noi şi fata de cei cu care interacționăm? Ce este bunul simţ? Cum ne îmbunătățim viața făcând lucruri simple său fiind mai politicoşi.
Ar trebui să facem, din când în când, un exerciţiu practic, să călătorim cu maşina către nicăieri, pentru două-trei ore doar să ne bucurăm de şofat și de peisajele simple. Hai să facem o cursă liniștită, fără grabă! Să fim civilizaţi şi să arătăm respect faţă de toţi ceilalţi participanţi la trafic: pietoni, biciclişti, şoferi, motociclişti. Sună tentant? Nu-i aşa?
